Transilvania, clopot mut
Limba ţi
s-a smuls din rădăcină
Pe când
graiul tău bolborosea
La răscruce rugă pe colină.
Pe când graiul tău bolborosea
La răscruce rugă pe colină.
Tot ce-ai
spus, puţinul tău cuvânt
E un ţípăt de mărturisire
Încă nu văzuseşi pe pământ
Decât lacrime şi cimitire.
Încă nu văzuseşi pe pământ
Decât lacrime şi cimitire.
Graiul tău umblá neprihănit
De la om la om ca o făclie
Pe obraz încă nu
licăreá
Decât harul
păcii şi sfinţíe.
Pe obraz încă nu
licăreá
Decât harul
păcii şi sfinţíe.
Transilvania clopot îngheţat
În azur icnind fără de limbă,
Smulge-mă de-aici de pe pământ
Şi-n lumină sacră mă preschimbă.
Smulge-mă de-aici de pe pământ
Şi-n lumină sacră mă preschimbă.
Să-nceapă jeluirile
străvechi
Pe limbă şi-n fiinţa noastră
Ca şoarecii în horă îngroziţi
Să sară-n foc din
templu pe fereastră.
Ca şoarecii în horă îngroziţi
Să sară-n foc din
templu pe fereastră.
Tu bronzul sunător să fii
Eu boţul vineţiu de
suferinţă
Să se audă iarăşi prin păduri
Chemarea la iubire şi voinţă!
Să se audă iarăşi prin păduri
Chemarea la iubire şi voinţă!
„Transilvania, clopot mut
Limba ţi
s-a smuls din rădăcină
Pe când
graiul tău bolborosea
La răscruce rugă pe colină.
Pe când graiul tău bolborosea
La răscruce rugă pe colină.
Autor:
Ioan Alexandru.
Intérprete: Rubén Sada.
Como parte del aprendizaje del idioma rumano, ensayé esta hermosa canción típica rumana.
La fereastră cu gutuie,
Flori şi trandafiri,
Amintirea e şi nu e,
Flori şi trandafiri,
Dacă e, de mâini mă prinde,
Flori şi trandafiri,
Şi m-aruncă-ntre colinde,
Flori şi trandafiri.
Şi mă ninge, şi mă-ngheaţă,
Flori şi trandafiri,
Şi mă-nvăluie-ntr-o ceaţă,
Flori şi trandafiri,
Ca-ntr-un abur de lumină,
Flori şi trandafiri,
Şi mă uit-aşa-n grădină.
Flori şi trandafiri.
Arde focu-n paie ude,
Nimeni, nimeni nu m-aude,
Arde focu-n paie ude,
Nimeni, nimeni nu m-aude.
Ninge ca o deşteptare
Flori şi trandafiri,
Peste lume cu iertare,
Flori şi trandafiri,
Numai peste noi s-abate,
Flori şi trandafiri,
Un miros de răutate,
Flori şi trandafiri.
O ninsoare ca o zgură,
Flori şi trandafiri,
Ce ne minte şi ne fură,
Flori şi trandafiri,
Tot ce e şi tot ce nu e,
Flori şi trandafiri,
Şi fereastră cu gutuie.
Flori şi trandafiri.
Arde focu-n paie ude,
Nimeni, nimeni nu m-aude… (Bis)
AMANTES
El poema POR EL ÓXIDO DEL TIEMPO escrito por Rubén Sada, se trata de la importancia de no dejar que el tiempo afecte nuestra motivación y creatividad. La herrumbre es un símbolo del paso del tiempo que puede erosionar los pensamientos y sentimientos. Sin embargo, el poeta nos anima a no permitir que esto suceda, pues debemos seguir creando y añadiendo "sol a nuestra esencia" a pesar de las dificultades.
El poema usa la metáfora del motor de un automóvil para describir cómo debemos darle "arranque" a nuestra creatividad y "acelerar fierro a fondo" para no dejar que se oxide. Que el óxido del tiempo no detenga la marcha de ese automóvil, porque eso significaría que moriría en el abandono. La luz del sol es un símbolo de motivación y fuerza y el poeta nos anima a seguir escribiendo nuestro viaje, sin importar los obstáculos que puedan surgir.
En resumen, este poema es un llamado a la acción, un mensaje motivador para no dejar que el tiempo y las dificultades nos dejen sin inspiración y creatividad. La idea es seguir creando y seguir adelante, incluso si enfrentamos obstáculos. Pero nunca detenernos.
